panglica a unui drum forestier construit cu greutate si multa ingeniozitate,

Chei inguste, strajuite de pereti inalti, insirate in lungul a 5 km de panglica

 a unui drum forestier construit cu greutate si multa ingeniozitate, alaturi de suvoiul de apa zglobie care se arunca navalnic spre vale, uneori prin cascade zgomotoase, alteori linistindu-se in bulboane adanci. Peretii inalti, in special pe malul stang geografic al vaii, cam pe la jumatatea spectaculoaselor chei, cuprind dificile trasee alpine care se desfasoara in lungul insiruirilor de fisuri, hornuri, diedre si adeseori pe sub surplombe impresionante. Pe malul drept geografic parca peretii nu sunt atat de inalti si cuprind muchii accesibile turistilor experimentati. Pe ele, puncte de priveliste asupra locurilor inconjuratoare, la care ajungem insa dupa incuietori alpine si eforturi fizice consistente.
Odata ajunsi in chei, tocmai sus, in munte, liniste care te inconjoara iar apa strabate cu repeziciune drumul catre infratirea cu Oltul. Cascade la tot pasul, ochiuri adanci; cu rabdare, descifram uneori zbateri de naluca, pastravi care zvacnesc prin locuri adanci.
Iarna, in special pe zapada proaspata descifrezi mai cu usurinta urmele animalelor padurii. Fie pe poteci tainuite, fie coborand spre firul apei, acolo unde ele vin sa-si potoleasca setea. Mistretul greoi lasa urme adanci. Cerbul si caprioarele au locurile lor ascunse. Caprele negre traverseaza versantii strecurandu-se catre locuri stiute numai de ele, cautand picaturile datatoare de viata. Dar si urmele lupilor si ursilor nu sunt dintre acelea intalnite rar. La ceas de toamna, boncaluitul cerbului pare sa rascoleasca padurea. Intamplari rare te pun fata in fata cu margeluse speriate care se invartesc cu repeziciune, ochisori ai unui pars imprudent. Dar si hohotul infricosator al rasului nu este un eveniment chiar atat de rar. Uneori, cate o bufnita cu ochii orbiti de lumina zilei isi mai flutura greoi aripile, intr-un loc mai ferit de priviri indiscrete. Cantatoare de tot felul, bine ascunse in frunzisul culmilor impadurite, incanta auzul. Chiar si iarna, cand copacii sunt dezgoliti de podoabe, in zilele insorite, pasari care nu-si tradeaza ascunzisul canta de mama focului, facandu-te sa gandesti cu sarg la zapada care-si va gasi sfarsit in caldura primaverii.
Iar daca animalele arareori se lasa privite, lumea vegetala se destainuie de la intaia raza de soare a primaverii pana la departatele zile de lumina ale toamnei la hotarul cu iarna. De la gingasii ghiocei care se ivesc pe coastele sudice ale Sturilor Puturoasei, de cum se duce zapada sau de la paralutele crucii voinicului, de culoarea cerului senin al diminetilor inca reci, pana la zurgalaii albastri ai lumanaricai pamantului care zvacnesc pe tulpina firava, multimi de sclipeti colorati intregesc peisajul floral al Lotrisorului. Liliacul salbatec - tulichina, crinul de padure, dintre cele rare sau brebeneii, viorelele, spanzul - care isi schimba culoarea de la movul cardinal la cel mai autentic verde iti incanta privirile. Lumea ciupercilor, colorate de la iasca cea galbena a stejarului pana la palaria sarpelui, de la gustul delicios la otrava cea mai perfida alcatuiesc aici o adevarata imparatie.